transigere

română

Etimologie

Din transige.

Pronunție

• AFI: /trans'i.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului transigere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transigere	transigeri
Articulat	transigerea	transigerile
Genitiv-Dativ	transigerii	transigerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a transige și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri