transmutare

română

Etimologie

Din transmuta.

Pronunție

• AFI: /tran.smu'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului transmutare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transmutare	transmutări
Articulat	transmutarea	transmutările
Genitiv-Dativ	transmutării	transmutărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a transmuta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri