trebuire

română

Etimologie

Din trebui.

Pronunție

• AFI: /tre.bu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului trebuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trebuire	trebuiri
Articulat	trebuirea	trebuirile
Genitiv-Dativ	trebuirii	trebuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a trebui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri