tribun

română

Etimologie

Din latină tribunus.

Pronunție

• AFI: /tri'bun/

Substantiv

Declinarea substantivului tribun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tribun	tribuni
Articulat	tribunul	tribunii
Genitiv-Dativ	tribunului	tribunilor
Vocativ	tribunule	tribunilor

1. magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile.
2. epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; (spec.) comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848.

Cuvinte compuse

• tribun militar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online