epitet

română

Etimologie

Din franceză épithète < latină epitheton.

Pronunție

• AFI: /e.pi'tet/

Substantiv

Declinarea substantivului epitet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epitet	epitete
Articulat	epitetul	epitetele
Genitiv-Dativ	epitetului	epitetelor
Vocativ	epitetule	epitetelor

1. determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.
2. calificativ elogios sau injurios dat cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online