trident

română

Etimologie

Din franceză trident < latină tridens, tridentis.

Pronunție

• AFI: /tri'dent/

Substantiv

Declinarea substantivului trident
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trident	tridente
Articulat	tridentul	tridentele
Genitiv-Dativ	tridentului	tridentelor
Vocativ	tridentule	tridentelor

1. furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online