triplicat

română

Etimologie

Din latină triplicatus, franceză triplicate.

Pronunție

• AFI: /tri.pli'kat/

Substantiv

Declinarea substantivului triplicat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triplicat	triplicate
Articulat	triplicatul	triplicatele
Genitiv-Dativ	triplicatului	triplicatelor
Vocativ	triplicatule	triplicatelor

1. a doua copie făcută după un act sau după un document.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online