română

Etimologie

Din greacă (veche) τριστιχοσ (tristihos), italiană tristico.

Pronunție

  • AFI: /tris'tih/


Substantiv


Declinarea substantivului
tristih
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tristih tristihuri
Articulat tristihul tristihurile
Genitiv-Dativ tristihului tristihurilor
Vocativ tristihule tristihurilor
  1. (lit.) strofă de trei versuri.


Traduceri

Referințe