Etimologie

Din latină triumphalis, franceză triomphal.

Pronunție

  • AFI: /tri.um'fal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
triumfal
Singular Plural
Masculin triumfal triumfali
Feminin triumfală triumfale
Neutru triumfal triumfale
  1. care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; (fig.) măreț, impunător, solemn, pompos.
  2. (astăzi rar) triumfător.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe