triumfător

română

Etimologie

Din franceză triomphateur < latină triumphator, triumphatoris.

Pronunție

• AFI: /tri.um.fə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului triumfător
	Singular	Plural
Masculin	triumfător	triumfători
Feminin	triumfătoare	triumfătoare
Neutru	triumfător	triumfătoare

1. care triumfă; biruitor, învingător, victorios.
2. (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online