tun
Etimologie
Din latină tonus.
Pronunție
- AFI: /tun/
Substantiv
Declinarea substantivului tun | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tun | tunuri |
Articulat | tunul | tunurile |
Genitiv-Dativ | tunului | tunurilor |
Vocativ | tunule | tunurilor |
- armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; (p.gener.) nume dat tuturor armelor de artilerie.
- (pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial)
- A înghețat tun
- Sănătos tun.
- (înv. și pop.) tunet.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A scăpa ca din (gură de) tun, = se spune când cineva reușește să fugă (scăpând de o situație neplăcută)
- (Poți) să dai cu tunul, = se spune despre cineva care doarme adânc și nu se trezește ușor sau despre un loc unde nu se află nici o ființă vie
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online