tonus

română

Etimologie

Din franceză tonus.

Pronunție

• AFI: /'to.nus/

Substantiv

Declinarea substantivului tonus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tonus	tonusuri
Articulat	tonusul	tonusurile
Genitiv-Dativ	tonusului	tonusurilor
Vocativ	tonusule	tonusurilor

1. stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus).
2. stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși.
3. (fig.) energie, vigoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online