tură

română

Etimologie

Din franceză tour.

Pronunție

• AFI: /'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tură	ture
Articulat	tura	turele
Genitiv-Dativ	turei	turelor
Vocativ	tură	turelor

1. totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb.
2. intervalul de timp cât lucrează o tură.
3. (rar) tur.
4. (înv. și reg.) rișcă.

Cuvinte derivate

• contratură

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză tour.

Substantiv

Declinarea substantivului tură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tură	ture
Articulat	tura	turele
Genitiv-Dativ	turei	turelor
Vocativ	tură	turelor

1. piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online