turca

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului turcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turcă	turci
Articulat	turca	turcile
Genitiv-Dativ	turcii	turcilor
Vocativ	turcă	turcilor

1. (pop.) capră, brezaie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruț
• cătur
• cuarț
• cutra
• acruț
• curat
• cruța
• curta

Referințe

• DEX '98 via DEX online