cruța
Etimologie
Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un latină *curtiāre („a tăia”), fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul albaneză kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140).
Alternativ cuvânt autohton sau din latină *cruciāre, *curatiāre.
Pronunție
- AFI: /kruˈʦa/
Verb
Conjugarea verbului cruța | |
Infinitiv | a cruța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cruț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cruțe |
Participiu | cruțat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă.
- a trata (pe cineva) cu înțelegere.
- Îl cruță cât putea de griji.
- a păzi, a feri.
- a folosi, a consuma un obiect cu prevedere.
- (înv.) a se codi, a ezita.
Sinonime
- 1: absolvi; ierta
- 2: menaja, (înv. fig.) înconjura
- 3: proteja, feri
- 4: economisi
- 5: codi, ezita, pregeta, șovăi
Cuvinte derivate
Expresii
- A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea)
Traduceri
a scuti de o pedeapsă
a trata cu menajament
|
|