turtiță

română

Etimologie

Din turtă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /tur'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului turtiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turtiță	turtițe
Articulat	turtița	turtițele
Genitiv-Dativ	turtiței	turtițelor
Vocativ	turtiță	turtițelor

1. turtișoara.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rătutit

Referințe

• DEX '98 via DEX online