Wikționar

turtă

Turtă de aluat nedospit
Turtă cu mere
Turtă (Carlina acaulis)

română

Etimologie

Din latină *turta = torta panis („pâine rotundă”). Înrudit cu franceză tourte, italiană torta, spaniolă torta și portugheză torta.

Ambele forme latine sunt cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic. În română pare să fi fost simțit drept creație expresivă (probabil așa era în latină), datorat prezenței lui turti, confer tufli, tepși.

Pronunție

  • AFI: /'tur.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turtă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turtă turte
Articulat turta turtele
Genitiv-Dativ turtei turtelor
Vocativ turtă turtelor
  1. (gastr.) pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit.
  2. (gastr.) nume generic pentru diferite prăjituri.
    Turtă cu mere.
    Turte cu mac.
  3. (apic., agr.) produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă.
    Turtă de ceară.
  4. (bot.) (Carlina acaulis) plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva)
  • (adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare
  • A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil


Traduceri

produs de patiserie lățit și rotund, obținut dintr-o bucată de aluat și copt pe vatră
prăjitură de orice fel, având o asemenea formă
substanță presată care are o asemenea formă
plantă; floare

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=turtă&oldid=908700”