tutore

română

Etimologie

Din italiană tutore. Confer franceză tuteur.

Pronunție

• AFI: /tu'to.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tutore
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tutore	tutori
Articulat	tutorele	tutorii
Genitiv-Dativ	tutorelui	tutorilor
Vocativ	tutore	tutorilor

1. persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă; epitrop.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

1. persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă; epitrop.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online