ușuță

română

Etimologie

Din ușă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /u'ʃu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ușuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușuță	ușuțe
Articulat	ușuța	ușuțele
Genitiv-Dativ	ușuței	ușuțelor
Vocativ	ușuță	ușuțelor

1. (reg.) ușiță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online