ușuliță

română

Etimologie

Din ușă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /u.ʃu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ușuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușuliță	ușulițe
Articulat	ușulița	ușulițele
Genitiv-Dativ	ușuliței	ușulițelor
Vocativ	ușuliță	ușulițelor

1. (rar) ușiță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online