ucenicie

română

Etimologie

Din ucenic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /u.ʧe.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ucenicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ucenicie	ucenicii
Articulat	ucenicia	uceniciile
Genitiv-Dativ	uceniciei	uceniciilor
Vocativ	ucenicie	uceniciilor

1. faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic.
2. (p.gener.) formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online