uium
română
Etimologie
Din bulgară уйeм (ujem), sârbocroată ujam.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului uium | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uium | uiumuri |
| Articulat | uiumul | uiumurile |
| Genitiv-Dativ | uiumului | uiumurilor |
| Vocativ | uiumule | uiumurilor |
- cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online