umblătură

română

Etimologie

Din a umbla + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /um.blə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului umblătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umblătură	umblături
Articulat	umblătura	umblăturile
Genitiv-Dativ	umblăturii	umblăturilor
Vocativ	umblătură	umblăturilor

1. (pop.) umblat, mers; umblare.
2. fel de a umbla, de a duce picioarele în mers.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online