urat
română
Etimologie
Din a ura.
Pronunție
- AFI: /u'rat/
Substantiv
| Declinarea substantivului urat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urat | uraturi |
| Articulat | uratul | uraturile |
| Genitiv-Dativ | uratului | uraturilor |
| Vocativ | uratule | uraturilor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză urate.
Substantiv
| Declinarea substantivului urat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urat | urați |
| Articulat | uratul | urații |
| Genitiv-Dativ | uratului | uraților |
| Vocativ | uratule | uraților |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online