urcare

română

Etimologie

Din urca.

Pronunție

• AFI: /ur'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urcare	urcări
Articulat	urcarea	urcările
Genitiv-Dativ	urcării	urcărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a urca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri