română

Variante

Etimologie

Din a urlui + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /ur.lu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urluitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urluitoare urluitori
Articulat urluitoarea urluitorile
Genitiv-Dativ urluitorii urluitorilor
Vocativ urluitoare urluitorilor
  1. mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase.


Traduceri

Referințe