urmărită

română

Etimologie

Din urmărit.

Pronunție

• AFI: /ur.mə'ri.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului urmărită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmărită	urmărite
Articulat	urmărita	urmăritele
Genitiv-Dativ	urmăritei	urmăritelor
Vocativ	urmărito	urmăritelor

1. persoană care este căutată de organele judiciare, polițienești etc. (pentru o infracțiune comisă).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armaturi

Referințe

• DEX '98 via DEX online