uruire

română

Etimologie

Din urui.

Pronunție

• AFI: /u.ru'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului uruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uruire	uruiri
Articulat	uruirea	uruirile
Genitiv-Dativ	uruirii	uruirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a urui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri