vehicul

română

Etimologie

Din franceză véhicule < latină vehiculum.

Pronunție

• AFI: /ve'hi.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului vehicul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vehicul	vehicule
Articulat	vehiculul	vehiculele
Genitiv-Dativ	vehiculului	vehiculelor
Vocativ	vehiculule	vehiculelor

1. mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă.

Cuvinte derivate

• aerovehicul

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online