vehicul
română
Etimologie
Din franceză véhicule < latină vehiculum.
Pronunție
- AFI: /ve'hi.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului vehicul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vehicul | vehicule |
| Articulat | vehiculul | vehiculele |
| Genitiv-Dativ | vehiculului | vehiculelor |
| Vocativ | vehiculule | vehiculelor |
- mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online