comunicație

română

Variante

• comunicațiune

Etimologie

Din franceză communication < latină communicatio, communicationis.

Pronunție

• AFI: /ko.mu.ni'ka.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului comunicație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comunicație	comunicații
Articulat	comunicația	comunicațiile
Genitiv-Dativ	comunicației	comunicațiilor
Vocativ	comunicație	comunicațiilor

1. mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact.
2. sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației.

Cuvinte compuse

• cale de comunicație
• comunicații de masă
• comunicații fără fir
• Comunicații Internaționale
• comunicații radio
• comunicații spațiale
• comunicații telefonice
• Ministerul Comunicațiilor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contumaciei
• comunicatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online