verdulero

spaniolă

(español)

Etimologie

Din verdura („verdeață”) + -ero.

Pronunție

• AFI: /beɾ.ðuˈle.ɾo/

Substantiv

verdulero m., verduleros pl.

1. (alim.) negustor de legume și fructe; zarzavagiu, fructar

Cuvinte derivate

• verdulera
• verdulería

Cuvinte compuse

• boca de verdulero

Cuvinte apropiate

• verde
• verdura

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario