verde
Etimologie
Din latină vir(i)dis.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului verde | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | verde | - |
| Articulat | verdele | - |
| Genitiv-Dativ | verdelui | - |
| Vocativ | verdele | - |
- una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc.
culoarea verde:
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală
Adjectiv
| Declinarea adjectivului verde | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | verde | verzi |
| Feminin | verde | verzi |
| Neutru | verde | verzi |
- care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară.
- (fig.) (despre oameni; adesea cu determinarea "la față") palid.
- Verde la față de mânie.
- (despre plante sau părți ale lor) plin de sevă, care nu s-a uscat; viu.
- (despre legume și fructe) care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt.
- (despre piei) care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut.
- (fig.) (despre oameni) voinic, viguros; curajos, [îndrăzneț].
- (adesea adverbial) sincer, deschis, fățiș.
Sinonime
Antonime
Cuvinte compuse
Expresii
- (substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni
- (adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
- A visa (a vedea sau a spune) cai verzi pe pereți = a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile
Traduceri
care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbuștilor, copacilor)
|
|