vergogne

franceză

(français)

Etimologie

Din latină vĕrēcŭndĭa.

Pronunție

• AFI: /vɛʁ.ɡɔɲ/

Substantiv

vergogne f., vergognes pl.

1. (înv. și livr.) rușine, jenă

   Comme il était résolu à agir, il s'abandonnait à ce sentiment sans vergogne. — (Stendhal, Le Rouge et le Noir)

Cuvinte derivate

• vergogneux

Cuvinte apropiate

• vérécondie

Locuțiuni

• sans vergogne

Expresii

• n'avoir ni honte ni vergogne

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din vergogna.

Pronunție

• AFI: /veɾˈgɔ.ɲe/

Substantiv

1. forma de feminin plural pentru vergogna.