versuitor

română

Etimologie

Din a versui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ver.su.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului versuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	versuitor	versuitori
Articulat	versuitorul	versuitorii
Genitiv-Dativ	versuitorului	versuitorilor
Vocativ	versuitorule	versuitorilor

1. (înv.) poet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online