vicontesă
română
Etimologie
Din franceză vicomtesse.
Pronunție
- AFI: /vi.kon'te.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vicontesă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vicontesă | vicontese |
| Articulat | vicontesa | vicontesele |
| Genitiv-Dativ | vicontesei | viconteselor |
| Vocativ | ' | ' |
- soție sau fiică a vicontelui.
Traduceri
Traduceri
|
|