viento
(español)
Etimologie
Din latină ventus.
Pronunție
- AFI: /'bjen.to/
Substantiv
viento m., vientos pl.
- vânt
- Un viento helado.
- (fam.) gaze intestinale; bășină, pârț, vânt
- (fig.) avânt, elan, însuflețire
- (muz., la pl.) instrumente de suflat
Sinonime
- 2: cuesco, pedo, ventosidad
- 3: jactancia, orgullo, presunción, vanidad
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Expresii
expresii