viermuș

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /vjerˈmuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului viermuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viermuș	viermuși
Articulat	viermușul	viermușii
Genitiv-Dativ	viermușului	viermușilor
Vocativ	viermușule	viermușilor

1. (rar) viermușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online