Etimologie

Din a vindeca (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'vin.dek/


Substantiv


Declinarea substantivului
vindec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vindec vindecuri
Articulat vindecul vindecurile
Genitiv-Dativ vindecului vindecurilor
Vocativ vindecule vindecurilor
  1. (pop.) vindecare, tămăduire, lecuire; (p.ext.) (concr.) leac.


Traduceri

Referințe