viticultor
Etimologie
Din franceză viticulteur.
Pronunție
- AFI: /vi.ti.kul'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului viticultor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | viticultor | viticultori |
| Articulat | viticultorul | viticultorii |
| Genitiv-Dativ | viticultorului | viticultorilor |
| Vocativ | viticultorule | viticultorilor |
- persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean.
- specialist în viticultură.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(galego)
Etimologie
Din latină vītis („viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
viticultor m., viticultores pl.
- (viticul.) viticultor
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
Etimologie
Din latină vītis („viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).
Pronunție
- (Portugalia) AFI: /ˌvi.ti.kulˈtoɾ/
Substantiv
viticultor m., viticultores pl.
- (viticul.) viticultor
Sinonime
- (viticul.) vitícola
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină vītis („viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).
Pronunție
- AFI: /ˌbi.ti.kulˈtoɾ/
Substantiv
viticultor m., viticultores pl.
- (viticul.) viticultor
Sinonime
- (viticul.) vinícola