Etimologie

Din franceză vitupération.

Pronunție

  • AFI: /vi.tu.pe'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vituperație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vituperație vituperații
Articulat vituperația vituperațiile
Genitiv-Dativ vituperației vituperațiilor
Vocativ vituperație vituperațiilor
  1. (livr.) blamare, defăimare, denigrare.


Traduceri

Referințe