vocare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vocare < vocō.

Pronunție

• AFI: /vo'kare/

Verb

1. (înv.) a chema, a numi; p. ext. a invoca

Cuvinte derivate

• vocativo
• vocazione

---

latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din vocō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv prezent pentru vocō.