numi

română

Etimologie

Din nume.

Pronunție

• AFI: /nuˈmi/

Verb

Conjugarea verbului (se) numi
Infinitiv	a (se) numi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) numesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) numească
Participiu	numit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza.

   Sunt numit Ion.

2. (v.refl.) a purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ.

   Mă numesc Roxana.

3. (v.tranz.) a pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca.
4. (v.refl.) a se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind.
5. (v.tranz.) a pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad.

Sinonime

• 1: se chema, (înv. și pop.) striga, (pop.) -i spune, -i zice, (înv.) se porecli
• 2: supranumi
• 3: se chema, se spune, se zice, (înv.) se pomeni
• 5: angaja

Antonime

• destitui, revoca, licenția

Cuvinte derivate

• denumi
• nume
• numire
• numit
• numitor
• supranumi

Traduceri

a (se) chema

afrikaans: noem (Afrikaans) arabă: سَمّى (sámma) (العربية) bosniacă: imenovati (bosanski), naditi (bosanski) bretonă: envel (brezhoneg) bulgară: именувам (imenuvam) (български), назовавам (nazovavam) (български) catalană: anomenar (català) cehă: jmenovat (čeština) chineză: 命名 (mìng míng) (中文) coreeană: 이름짓다 (ireum-jitda) (한국어) daneză: døbe (dansk), navngive (dansk) engleză: name (English) esperanto: nomi (Esperanto) finlandeză: nimetä (suomi) franceză: nommer (français), dénommer (français) germană: nennen (Deutsch), taufen (Deutsch), bezeichnen (Deutsch) greacă: ονομάζω (onomázo) (Ελληνικά), ονοματίζω (onomatízo) (Ελληνικά) indoneziană: menamai (Bahasa Indonesia) interlingua: nominar (interlingua), denominar (interlingua)

italiană: nomare (italiano) japoneză: 名付ける (なづける, nazukeru) (日本語) latină: nominare (Latina) maghiară: nevez (magyar) neerlandeză: noemen (Nederlands) norvegiană: kalle (norsk) persană: نامیدن (nâmidan) (فارسی) poloneză: nazywać (polski) portugheză: nomear (português), denominar (português), chamar (português) rusă: именовать /наименовать (imenovát’/naimenovát’) (русский), называть /назвать (nazyvát’/nazvát’) (русский) sârbă: именовати (imenovati) (српски / srpski), наденути (nadenuti) (српски / srpski) scoțiană: ainmich (Scots) slovenă: imenovati (slovenščina) spaniolă: nombrar (español), denominar (español) suedeză: namnge (svenska), kalla (svenska), döpa (svenska) turcă: ad koymak (Türkçe) vietnameză: đặt tên (Tiếng Việt), cho tên (Tiếng Việt)

Etimologie

Din numi.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru numi.

Etimologie

Din num.

Pronunție

• AFI: /numʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru num.

Referințe

• DEX online