Etimologie

Din voinic.

Pronunție

  • AFI: /voj.niˈʧi/


Verb


Conjugarea verbului
voinici
Infinitiv a voinici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
voinicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să voinicească
Participiu voinicit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a face fapte vitejești.
  2. (v.refl.) (ir.) a face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
  3. (v.intranz.) a haiduci.
  4. (v.intranz.) (înv.) a fi ostaș; a se război.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe