voltiger

franceză

(français)

Etimologie

Din italiană voltiggiare.

Pronunție

• AFI: /vɔl.ti.ʒe/

Verb

1. a flutura din aripi

   Cet oiseau voltigeait autour du nid.

2. (fig.) a voltija, a trece rapid de la un lucru la altul

Cuvinte derivate

• voltige