vorbărie

română

Etimologie

Din vorbă + sufixul -ărie.

Pronunție

• AFI: /vor.bə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului vorbărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vorbărie	invariabil
Articulat	vorbăria	invariabil
Genitiv-Dativ	vorbăriei	invariabil
Vocativ	vorbărie	invariabil

1. vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• erbivora

Referințe

• DEX '98 via DEX online