trăncăneală

română

Etimologie

Din a trăncăni + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /trən.kə'ne̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului trăncăneală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăncăneală	trăncăneli
Articulat	trăncăneala	trăncănelile
Genitiv-Dativ	trăncănelii	trăncănelilor
Vocativ	trăncăneală	trăncănelilor

1. acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală.
2. zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online