vorbitoare

română

Etimologie

Din vorbitor.

Pronunție

• AFI: /vor.bi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vorbitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vorbitoare	vorbitoare
Articulat	vorbitoarea	vorbitoarele
Genitiv-Dativ	vorbitoarei	vorbitoarelor
Vocativ	vorbitoareo	vorbitoarelor

1. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
2. persoană care povestește, care discută cu alții.
3. orator, conferențiar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online