voyelle
(français)
Etimologie
Din franceză veche vouel < latină vōcālis („vocal”). Este dublet al lui vocal.
Pronunție
Substantiv
voyelle f., voyelles pl.
- (lingv.) vocală
- A, E, I, O, U, Y sont des voyelles en français.
Antonime
- (lingv.) consonne
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Vezi și
Etimologie
Din voyeller.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru voyeller.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voyeller.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru voyeller.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru voyeller.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru voyeller.