wachen
(Deutsch)
Etimologie
De origine proto-germanică. Confer germana medie de sus wachen, germana veche de sus wachên și wachôn. Înrudit cu neerlandeză waken, engleză wake, suedeză vaka.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului wachen | |
Infinitiv | wachen |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
wachst wacht |
Indicativ imperfect | wachte |
Participiu perfect | gewacht |
Verb auxiliar | haben |
- a veghea
- a supraveghea, a păzi, a priveghea
- Die Mutter wachte über ihr krankes Kind.
Sinonime
- 2: aufpassen, beobachten
Antonime
- 1: schlafen