werfen
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus werfan. Confer limba saxonă veche werpan. Înrudit cu neerlandeză werpen.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului werfen | |
Infinitiv | werfen |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
wirfst wirft |
Indicativ imperfect | warf |
Participiu perfect | geworfen |
Verb auxiliar | haben |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse